Vocea interioara...

Singurul tiran pe care il voi urma este mica si linistita voce interioara – Mahatma Gandhi

Pentru si din cauza lui Andrei :)

..fiindca acum o luna am promis ca voi incepe sa pun pozele...Multumesc Andrei...si...o altfel de mare

Violenta sau Acceptare??!!??

Azi de dimineata mi-am luat o lectie si m-am hotarat sa ma revolt. Nu-mi plac revolutiile, nu m-am gandit niciodata ca ar fi momentul sa "vorbesc" inspre cat mai multi oameni, nu am avut impresia ca mecanismele sociale functioneaza sau ca legile si impunerile tot mai dese au vreun rol functional si constructiv in dezvoltarea Romaniei spre bunastare.

Am crezut insa ca, acel spirit civic despre care vorbim la nesfarsit, acele campanii, proiecte si programe de dezvoltare si constientizare functioneaza la ceva, orele de cultura civica in care se invata legile si aplicarea lor pornesc de la definitia termenului "civic", ca mai presus de toate mai avem capacitatea sa facem diferenta intre corect si incorect, justificat si nejustificat.

Ma revolt contra nesimtirii, contra incapacitatii poporului roman de a avea o reactie sau de a mai regasi un dram de bun simt. Ma revolt contra denumirii de om pe care o purtam cu atat de putina demnitate.

Ne laudam ca am ajuns la un moment in care traim in democratie. Daca singura lege care functioneaza este Violenta sau Acceptarea suntem inca in evul mediu, in perioada dominatiei otomane sau a imperiului Habsburgic sau ceva mai aproape in perioada comunista. Aceasta e viata pe care ne place s-o traim? O viata in care acceptam sau dam cu pumnul ca sa obtinem ceva reglementat prin lege?

NU vreau sa dau cu pumnul. NU vreau sa accept .

Anatomia Pamantului

"Ignora tot ce iti insulta sufletul, si insasi carnea ta va deveni un minunat poem"
 Walt Whitman

Suportul FSE

Cum am inceput sa iubesc Timisoara....

Devenire

 
 
"inevitabilul nu-i niciodata 

ceea ce ai vrea

sa eviti

inevitabilul e ceva ce 

inconstient consimtim

pe de-a-ntregul

la inceput mi-era teama

frica mea de inghesuiala

frica ta de spatiile inchise

pauzele tale de mine

reveriile mele spasmodice

apoi 

atmosferele incurcate intre alveolele noastre 

si stelele din colturile tavanului "

Jurnalul unui ateu provizoriu (Werner Lambersy) 


acum...realizez tot mai tare ca suntem o succesiune de fante..prin care lumina vieti isi strecoara razele...prin care timpul ne face sa percepem intunericul din exterior si lumina din noi...suntem o serie de limitari care ne aseaza intr-o inexplicabila geomterie a formelor..pentru ca structura in dematerializarea ei  sa aduca intelegerea...suntem..cu adevarat..atunci cand devenim intuneric....si nu ca lipsa a luminii ci ca intelegere a ei...:)