"inevitabilul nu-i niciodata
ceea ce ai vrea
sa eviti
inevitabilul e ceva ce
inconstient consimtim
pe de-a-ntregul
la inceput mi-era teama
frica mea de inghesuiala
frica ta de spatiile inchise
pauzele tale de mine
reveriile mele spasmodice
apoi
atmosferele incurcate intre alveolele noastre
si stelele din colturile tavanului "
Jurnalul unui ateu provizoriu (Werner Lambersy) acum...realizez tot mai tare ca suntem o succesiune de fante..prin care lumina vieti isi strecoara razele...prin care timpul ne face sa percepem intunericul din exterior si lumina din noi...suntem o serie de limitari care ne aseaza intr-o inexplicabila geomterie a formelor..pentru ca structura in dematerializarea ei sa aduca intelegerea...suntem..cu adevarat..atunci cand devenim intuneric....si nu ca lipsa a luminii ci ca intelegere a ei...:)
No comments:
Post a Comment